Cronică plastică, Ionel Bota, 2013



Răzvrătirile eului artist şi alte adoraţii

Spectacolul fanteziei atinge o eleganţă mereu ascendentă în creaţia plastică a Maiei Martin. Artista e dominată de euforii ale cromaticii şi, ca şi cum şi-ar propune o lectură contrastivă, Maia Martin, cu o radicală atitudine imaginativă, exprimă un hieratism de notaţie şi de recurenţe care trimit, probabil, la gesticulaţiile emulilor lui Joan Miro.
Dar avem la Maia Martin o altfel de rânduială a culorilor şi semnelor, a tuşei şi semnificanţilor. „Şantierul” artistei are o dominantă senzorială a cotidianului, conceptul cheie al artei sale este matricea memoriei. De aceea şi sacrul ajunge temă obsedantă, lumea e această vastă viaţă de amănunte, omul e spectatorul mereu în ofensivă cu o curiozitate justificată.




Maia Martin, Noi, noi amândoi


Maia are plăcerea acestui insolit dialog, arta ei faţă cu lumea noastră povesteşte destine, idei, teme, sentimente. Voluptăţile explică mai multe decât starea de fapt, plasticiana iubeşte sau abjură, configurările imaginarului său risipesc substitute. Un succedaneu poate fi sărutul, îmbrăţişarea, asocierea aleatorie şi cromatica în sine. Sentiment şi pasiune ritmând estetici ale împlinirilor artistice, lucrările Maiei Martin par sustrase unui roman istoric, roman cavaleresc între filele căruia se săvârşesc drame, evidenţe ale dragostei. 
Între clasic şi postmodern, lucrările pot părea gingaşe răzvrătiri ale spiritului, ţesătura temelor îşi are obârşia în idee şi tot acolo se întoarce spre a consemna, ca pe un reviriment, elanul şi voluptatea, fiindcă totul e bine, adori artista, adori opera, nu ştii cum un triumf îl completează pe celălalt.

autor Ionel Bota



Contact
Galerie pictură