Armand Steriadi, Maia Martin şi călătoria sa în arhipelagurile visului

“Visele mele trebuie să-nvelească sentimentele, fără echivocuri...”, Charlotte Bronte, “Jane Eyre”

Absolviţi de impactul cu aluzia, alegoria, parabola sau “radiografia” senzatiilor, unii artişti ne oferă ei înşişi –dincolo de trapele sau obstacolele ce apar in jocul ambiguităţilor proprii oricărei arte autonome- un fir călăuzitor şi, prin urmare, posibilitatea unei deschideri a fiinţei lor lăuntrice, o poartă spre misterul care le-a “cucerit” imaginarul.

Pentru artisti precum Maia M. Martin( autoare a doua expoziţii-sigiliu, prezentate în spaţiul arhaizant al galeriei “Basil”: “Veghetori” şi “Îngerii mei”) pictura rămâne acea fereastră dincolo de care putem privi la cina de taina a îngerilor, la felul cum ei îşi şoptesc visele, la modul cum “plasează” cărţile la masa sorţii, totul petrecându-se într-o lume unde iluzia, tăcerea şi lumina însăşi devin “instrumentele” dorinţei de absolut; fiecare clipă hărăzită artei înseamnă pentru ea o posibilă conversaţie cu visul şi ipostazele lui.


Dialog în pădure
100x100 cm, acril pe pânză, 2005


Modalitatea plastică aleasă de Maia M. Martin provine din acel teritoriu specific avangardei, însă nu privită clasicizant, ci, într-un chip ce amalgamează senzorialul cu imaginarea suprarealistă a limitelor trăirilor. Din acest motiv, mesajul către privitori are conturul unui vis vermeerian, pe cât de dominant, pe atât de evanescent.
Artista posedă, în spaţiul generaţiei sale un simţ aparte al apropierii universului, precum vechii orientali; ea aduce cu sine acel aer al “dramaticei” familiarităţi cu lucrurile lumii înconjurătoare.Nu atât modernitatea limbajului pictural se impune aici, cât schiţa unei călătorii în Septemtrionul sufletului, accentul căzând pe felul cum el navighează. O veritabilă mitologie secretă se ascunde în aceste fragile “întemeieri” plastice şi ea acoperă relaţia dintre autoare şi seminţele gândurilor sale. Se află aici, precum altădată la Marc Chagall, în viziunea artistului angajat în ştergerea vechilor monade livreşti, căreia i se substituie, printr-un gest absolvitor, subînţeles o mitologie personală.

Miri cu bisericuta, 60x90cm, acril pe panza, 2005


Omul gheturilor, 60x90cm, acril pe panza, 2005

Atent structurată, pictura Maiei M. Martin trimite la acel chip seducător, dar purtător de nelinişti a lui Orfeu; ea ne împărtăşeşte deopotrivă şi farmecul, şi mântuirea, fiind gata să renunţe la ultima, pentru a se lăsa invadată, cucerită de cea dintâi. De aceea, ea are nevoie de priveghiul îngerilor, de acea aripă protectoare a visului; el, visul, o determină să experimenteze, să metamorfozeze stări şi culori, chiar dacă timpul o sfidează.
Izvorâte din dorinţa de a transfigura un dans al formelor născute dintr-o irepresibilă revoltă, pe urmele lui William Blake şi măştilor sale, pânzele artistei par create cu emoţia lucidă a celui care se simte “asediat” de propria creaţie. Dăruite celorlalţi, experienţele acesteia animă materia inertă, transformând gesturile personajelor ei în tot atâtea “opinii despre nelinişte şi abandonare”, cum le numea Paul Alexis. Şi astfel, trăirea senzitivă se preschimbă la ea, firesc, în trăirea ideii.
Nu s-ar spune că sentimentul se generează la aceasta, direct din culoare; libertatea construcţiei nu are nevoie de intermediar. Reacţiile personajelor sale nu sunt decât stilizarea voluntară, echilibrată, a universului natural. Arta Maiei M. Martin este în acelaşi timp o reverenţă făcută memoriei şi o invitaţie la profunzime, la captarea şi siguranţa stăpânirii miracolului. Creatoarea ştie că, pentru a fi fericit, omul nu invocă nici zeii, nici paradisul, ci doar un anume timp al împlinirii, al rodirii, visat cândva de un Franz Halls sau un Caravaggio, permanent sau dimpotrivă, efemer, ca şi destinul său.Poate că mai târziu, sunetul lirei culorilor Maiei M. Martin se va întoarce printre noi şi, contemplându-se o clipă într-o oglindă invizibilă va zdrobi struna ce i-a dat naştere.

Armand Steriadi, 2006
sursa: www.fanart.ro

Invitatie la dans,  80x100 cm, acril pe panza, 2006