Expoziţia "Îngerii mei"
ianuarie, 2006
Galeria Basil., Bucureşti
Expoziţia "Îngerii Mei" - Protecţie
argument expoziţional
Omul are nevoie de protectie. Eu am nevoie de protectie. De ce însă ne este frică, de ce ne temem cel mai mult ? Care este cauza nevoii noastre de protectie ?
În faţa stihiilor naturii suntem extrem de mici. Dar nu frica de cutremur, incendiu, inundaţie sau furtună este cea care ne macină zi de zi. Ci frica zilei de mîine. Instinctul de autoconservare este cel care ne face să ne fie teamă. Teamă ca nu vom mai putea rezista, că nu vom avea mâncare, că nu vom avea un acoperiş deasupra capului. Dar oare doar atît? Instinctul de autoconservare dispare atunci când Iubim. In Dragoste suntem generoşi până la sacrificiul suprem.
După furtuna adolescentină a afirmării nevoii de libertate, ne dăm seama că nevoia de protecţie nu a dispărut. Ea s-a transferat. Nu mai este reprezentată de mamă, tată, familie. Apar alţi posibili protectori : Divinitatea, Iubitul, Iubita, Prietenii, Natura însăşi. Pe cel ce te veghează şi te salvează în caz de nevoie l-am numit înger.
Nevoia de protecţie este completată, ca un pandant, de nevoia de a oferi protecţie : unui animal pe care-l îngrijeşti sau altor oameni : bătrâni, prieteni, partenerului de viaţă, a unui viitor copil (dragostea protectoare).
Cea mai mare teamă a noastră este că într-o zi vom fi lipsiţi de iubire.
Sentimentul uman cel mai puternic, Iubirea, declanşează în noi cea mai mare teamă care se transpune in frica de a nu-l mai trăi. De a fi privat de Iubire. De a nu te iubi cel sau cea pe care o iubeşti. Iubirea neîmpărtăşită. Dar, mai dramatică, este lipsa totală a iubirii. Adică ... Nimeni. Eşti singur. Iubirea îţi dă putere de a dărâma munţii.
Care este ruga noastră internă, rugă ce o murmurăm sub braţul protector ? Apără-mă, Doamne, de lipsa iubirii Tale ! Apără-mă Iubite de plecarea ta, de plecarea mea, de lipsa ta de iubire, de lipsa mea de iubire !
Suntem, în ciuda dorinţei de singurătate, animale sociabile. Avem nevoie să fim iubiţi, respectaţi, admiraţi. Să-i pese cuiva !
Îngerul spune : „Nu pierde Iubirea! Nu pierde Speranţa! Nu-ţi fie teamă, te voi salva de tine însuţi! Dincolo de Pericol există Iubirea. Dacă el, omul, dacă el, trupul, te trădează, Eu voi fi aici, mereu lângă tine.”
Maia Martin, 2006
_________________________________________________________________________________
Interviu Radio România Cultural
Reportaj de Liana Boambă, difuzat la data de 7.01.2006
În perioada 1- 15 ianuarie Galeria Basil. din Bucureşti găzduieşte expoziţia de artă plastică intitulată „Îngerii mei” ce cuprinde lucrări purtând semnătura tinerei pictoriţe Maia M. Martin. Vernisajul a avut loc vineri, 6 ianuarie începând cu ora 16, ocazie cu care am întrebat-o pe Luminiţa Vasile, managerul galeriei, ce a convins-o să ofere acest spaţiu lucrărilor artistei.
L.V. „În primul rând pentru că Maia Martin, dincolo de Maia Martin artistul, este un om minunat şi mai apoi pentru că, aşa cum am afirmat
într-o expoziţie anterioară din 2005, numită „Veghetori”, am convingerea că Maia Martin cu Veghetorii săi veghează Galeria Basil.. Aş putea
spune şi acum că Îngerii ei, aşa cum îşi intitulează expoziţia din acest an sunt şi îngerii Galeriei Basil..”
Am întrebat-o pe pictoriţa Maia Martin de ce şi-a intitulat expoziţia „Îngerii Mei” :
M.M. ”Pentru că aşa am simţit. Am simţit că dincolo de îngerii cei văzuţi şi nevăzuţi, dar deja catalogaţi, în anumite compendii, biblii, există anumiţi îngeri care mă protejează pe mine, Maia, o simplă creatură a acestui pământ. Şi de câte ori îi simt, ca o fâlfâire de aripi, am încercat să le mulţumesc într-un fel, în acea secundă. Dincolo de acea mulţumire şi de acel ajutor dat de ei, le-am adus un omagiu. Iar eu mă simt extraordinar de bine într-o lume în care îngerii mei se văd, sunt aici, în actualitate, în realitate. O realitate fantastică pentru ceilalţi, dar care este lumea mea, a Maiei cea interioară.”
R: Am văzut că ai folosit tehnici diferite pentru a-ţi realiza lucrările. Despre ce este vorba mai exact?
M.M. „Am folosit tehnici diferite în măsura în care am avut provocări diferite şi am folosit materiale de pictură diverse. Dar şi dintr-o altă mare cauză. Faptul că ele sunt făcute de-a lungul anilor. Şi cred cu tărie că un om nu poate trata numai o singură temă. Noi, prin însăşi natura noastră, suntem complecşi. Chiar dacă mici faţă de infinitatea Universului. Întotdeauna profesorii mei îmi spuneau : „Maia, limitează-te la o temă!” Eu le spuneam atât: „Suntem complecşi, dar limitaţi prin condiţia noastră umană. De ce m-aş mai limita eu însămi?” Şi, automat, eu am lucrări făcute în perioada anilor 2002 -2005 pe această temă. Consider că cel mai bine este să materializezi ideea, gîndul şi sentimentul într-o lucrare plastică atunci când simţi cu adevărat că ai ceva de transmis, şi nu atunci când îţi este impus ca temă de atelier. Protecţia îngerilor o simt. Ea nu se limiteaza la timpul nostru fizic.”
2006, ianuarie, interviu acordat cu ocazia
vernisajului expoziţiei personale
“Îngerii Mei”, la Galeria Basil., Bucureşti
Contact
Galerie pictură
