Maia Martin, Forme într-o nouă realitate


Lucrările din cadrul acestui proiect de diplomă trebuie privite ca o scoatere din context , ca nişte piese dintr-un puzzle al întregii mele activităţi. (Acest examen necesar finalizării a 4 ani de studiu nu reprezintă pentru mine un final, ci doar o etapă. Însă o etapă exterioară mie ca expresie artistică, nu coincide şi cu o etapă artistică).
   Căutările mele au fost si sunt diverse : Ce fel de spaţiu reprezint ? Care este forma cea mai potrivită pentru a transmite mesajul meu ? Care este linia ce mă caracterizează ? Ce fel de armonii cromatice folosesc ? Care sunt tensiunile si armoniile ce se creează între elemente de limbaj plastic ca : punctul, linia, pata de culoare ?
   Herbert Read (1) afirmă : „Folosim legile şi tehnicile artei pentru deosebite ţeluri : adesea spre a exprima aparenţa lucrurilor sau realitatea lucrurilor ; adesea spre a da corp unor idealuri ; adesea spre a explora necunoscutul, adesea chiar spre a încerca să creăm o nouă realitate.”
Am încercat să redau o lume populată, o nouă realitate asemănătoare în spirit cu realitatea cunoscută, pe care am transformat-o în funcţie de necesităţi interioare şi necesităţi plastice. In această nouă realitate am introdus armonia, simplitatea şi uneori umorul.


 Conflict banal
100x120 cm, acril pe pânză, 2005


   Strădania mea cea mai mare a fost aceea de a găsi o altă modalitate de a reprezenta forma. Forma (2) în artă reprezintă înfăţişarea pe care intenţia şi acţiunea umană o dau unui artefact. Forma îşi are semnificaţia proprie, corespunde unei necesităţi interioare psihice şi exprimă un sentiment ce reprezintă adesea o dorinţă de clarificare, de precizie, de ordine.
“Ceea ce artistul cunoaşte” (schema) este modificat treptat de “ceea ce artistul vede” (iluzia realităţii). Stilul este diferit de formă prin aceea că el corespunde vitalităţii, calităţilor cinetice, în timp ce forma corespunde frumuseţii, calităţilor statice. Stilul este omenesc şi limitat la artefactele omeneşti, în timp ce forma este universală (şi există numai atunci când artefactele omului corespund legilor matematice.)
Originea formei vine din apariţia unei voinţe-spre-formă independente. Forma apartine esenţei intime a fiinţei ,”Sein” (Heidegger)(3).
“Ceea ce se plasează pe sine în limita sa completându-se pe sine şi rămânând aşa, are formă, “morphe”. Forma devine logos = îmbinare, împreunare a elementelor contradictorii. Menţinând această legatură, logosul are caracter de forţă penetrantă, de physis – unificând contrariile, menţine întreaga violenţă existentă în tensiunea dintre aceste contrarii.
Două valori pot fi simbolizate într-o formă creată : o valoare de percepţie şi senzaţie şi o valoare de intuiţie şi sentiment. Kant (4) afirmă : “Conştiinţa este o activitate de simbolizare (…) Nu există conţinut care să nu fie transpus într-o formă”. Conştiinţa umană a început cu formele percepţiei, iar inteligenţa şi spiritualitatea omului cu reprezentarea formei. Omul îsi cucereşte fiinţa şi identitatea prin activitatea sa creatoare, prin voinţa-spre-formă.
  Am încercat să găsesc in interiorul unei forme tensiunile şi armoniile necesare exprimării unei idei, unei acţiuni, unui caracter. Dincolo de ceea ce exprimă forma, ea trebuie să fie în armonie sau într-un anumit ritm (punct şi contrapunct) cu lumea în care o proiectez şi cu formele ce o înconjoară. Transformarea formelor, redarea lor nu imitând natura, ci în spiritul acesteia. Cu forme ce curg, se frâng, se răsucesc dramatic sau în vâltoare, revenind apoi in linii calme şi forme sinuoase, dansante, pentru a poposi într-un punct, un arc, o pată de culoare.
Kandinsky (5) afirmă : „Nu formele exterioare sunt cele care definesc conţinutul unei opere de artă, ci forţele, tensiunile care trăiesc în aceste forme (...) Conţinutul unei opere se exprimă prin compoziţie, adică prin totalitatea interior organizată a tensiunilor dorite.”
Lucrările prezentate simbolizează diverse ipostaze umane : prietenia, armonia cu semenii (”Prietenia”); conflictul - Heraclit: „Contradicţia aduce înţelegere. Din ciocnire iese cea mai frumoasă armonie” - („Conflict banal”); de nepotrivire momentană a afectelor („Respingerea”); protecţia divină („Păzit de înger”); dorinţa de evoluţie spirituală, de depăşire a condiţiei umane („Aspiraţia spre înălţare”).


Note şi bibliografie :
(1) Herbert Read „Semnificaţia artei”
(2),(3) Herbert Read „Originile formei în artă”
(4) Hans-Georg Gadamer „Adevăr şi metodă”
(5) W. Kandinsky „Tratat despre punct şi linie”

2005, iunie, argumentul temei de licenţă,
absolventă Maia M. Martin, clasa prof. Vladimir Zamfirescu,
asistent Marian Maria




Aspiraţia spre înălţare
100x120 cm, acril pe pânză, 2004



Contact
Galerie pictură