Interviu Radio Minisat, Târgovişte




2001, iulie, Radio Minisat Târgovişte, realizator Virginia Mateiaş, 
interviu acordat cu ocazia expoziţiei personale de pictură şi grafică de la Galeria Albă din Târgovişte






Virginia Mateiaş

Galeria Albă din Târgovişte găzduieşte o nouă expoziţie de pictură. Această expoziţie poartă semnătura Maiei Martin.
Bine ai venit la emisiunea noastră, Maia!

Maia Martin
Bine v-am găsit!

V.M.
Referitor la expoziţia pe care ai organizat-o la Galeria Albă. Este o expoziţie care cuprinde acuarele, picturi în ulei, lucrări de grafică şi ...

M.M.
... şi expoziţia este axată pe studii, naturi moarte. Chiar am vrut să fie o expoziţie tematică, pentru că celelalte pe care le-am avut au fost un pic eclectice. Şi din zona graficii ... şi din cea a schiţelor ... şi din cea a lucrărilor definitivate. Iar aici am vrut să fie un pic unitară, chiar dacă poate părea banală, obişnuită, fără nimic ieşit din comun.
Cred că aţi observat şi acel colţ în care există aceeaşi natură statică din care am surprins diferite detalii: aceea cu samovarul şi cu draperia.
Chiar am vrut şi aş vrea să pot face o expoziţie din aceeaşi natură, luând diferite colţuri ca gross-planuri, ca zoom-uri. Un pic dincolo de tema obişnuită de studii” faci natura toată, nu iei doar un colţ. O faci pe toată şi.. ai terminat! Ţi-a ieşit bine, nu ţi-a ieşit bine, s-a încadrat, nu s-a încadrat ... asta e ! Nu mai treci mai departe, nu mai încerci mai mult.
Într-o carte, Andre Lhote, „Tratat despre figură şi peisaj”, spunea, din experienţa lui de profesor, că atunci când lasă în acelaşi atelier, aceluiaşi grup de studenţi o natură, timp de două săptămâni, în cea de-a doua săptămână atelierul se goleşte treptat. Nu mai lucrează nimeni. Eu fiind un pic derutată dacă e bine că îmi place să fac de mai multe ori acelaşi lucru, să reiau aceeaşi temă până îmi iese bine. Sau pot să îmi iasă mai multe bine, nu e nici o problemă. Şi acest lucru m-a consolat. Deci e bine să reiei până eşti mulţumit de ceea ce faci.





Natura statică - Oală şi lămâi

studiu, 50x70 cm, ulei pe carton mucava, 2001


V.M.
Da. Asta înseamnă să fii puţin perfecţionist.

M.M.
Da, din punct de vedere profesional sunt o perfecţionistă, deşi în viaţa de zi cu zi sunt o dezordonată. Eu am vrut să dau la Istoria Artelor (facultate). Toate dosarele mele sunt impecabile. E un paradox al meu.

V.M.
Da. Adică dezordinea se opreşte acolo unde începe pictura şi studiul.

M.M.
Da. Hobby-ul, pasiunea mea.

V.M.
De altfel pentru tine pictura este mai mult decât un hobby. Pentru că, deşi în momentul de faţă ai întrerupt studiile, este doar un moment şi, probabil, începând de anul viitor...

M.M.
Chiar de anul acesta...

V.M.

... de anul acesta îţi reiei studiile la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti.
Maia, ce crezi că este cu adevărat important pentru un tânăr care vrea să facă o carieră în pictură?

M.M.
Cu adevărat important este să vrea să facă asta şi să fie dispus să sacrifice totul pentru a-şi atinge ţelul. Eu studiez pictura.. cred că de 8 ani şi niciodată nu am uitat de unde am pornit. Chiar dacă am făcut ... La Tonitza am făcut secţia de sculptură, nu s-a putut altfel. Chiar dacă am dat la Istoria Artelor (facultate). Şi mi-a plăcut istoria artelor foarte mult. Eu chiar am luat atunci, dar am luat pe loc plătit. Având şi probleme familiale, nu am putut continua studiile... Dar nu mi-a părut rău niciodată. Pentru că, într-adevăr, mult mai mult îmi place să pictez. M-au ajutat foarte mult cei trei ani de sudiu în domeniul istoriei artelor, dar mult mai mult îmi place acţiunea şi să dărui celor din jur. Să exprim ceva. Nu să stai într-un loc şi să scrii despre... Probabil că nu sunt chiar atât de pasivă. Deci pentru mine contează foarte mult să nu renunţi şi să ai un pic de şansă. Eu de multe ori nu am avut materialele cu care să lucrez. Acum le-am avut, tot anul acesta, şi am şi lucrat foarte mult. Pot să menţionez că m-au ajutat foarte mult domnul profesor Marcel Bunea şi domnul Mihai Şerbănescu.
Şi să ştii să asculţi. Deci să fii un învăţăcel pînă la un anumit punct. Foarte mulţi se revoltă: „Nu fac eu asta! Nu-mi trebuie mie asta! De ce să fac cum spune profesorul?” În primul rând trebuie să înveţi meşteşugul. Pictura este un meşteşug. Tehnica picturii e un meşteşug. Dar arta nu o poţi face decât dacă cunoşti meşteşugul. Din cauza asta eu sunt un pic docilă, un elev model: ce trebuie să fac, aia fac ; ce vreau să fac pe lângă, fac pe lângă, dar tema mea de atelier există.
În momentul în care ai mijloacele cu care să lucrezi poţi face orice.
Cu adevărat important este să vrea să facă asta şi să fie dispus să sacrifice totul pentru a-şi atinge ţelul. Eu studiez pictura.. cred că de 8 ani şi niciodată nu am uitat de unde am pornit. Chiar dacă am făcut ... La Tonitza am făcut secţia de sculptură, nu s-a putut altfel. Chiar dacă am dat la Istoria Artelor (facultate). Şi mi-a plăcut istoria artelor foarte mult. Eu chiar am luat atunci, dar am luat pe loc plătit. Având şi probleme familiale, nu am putut continua studiile... Dar nu mi-a părut rău niciodată. Pentru că, într-adevăr, mult mai mult îmi place să pictez. M-au ajutat foarte mult cei trei ani de sudiu în domeniul istoriei artelor, dar mult mai mult îmi place acţiunea şi să dărui celor din jur. Să exprim ceva. Nu să stai într-un loc şi să scrii despre... Probabil că nu sunt chiar atât de pasivă. Deci pentru mine contează foarte mult să nu renunţi şi să ai un pic de şansă. Eu de multe ori nu am avut materialele cu care să lucrez. Acum le-am avut, tot anul acesta, şi am şi lucrat foarte mult. Pot să menţionez că m-au ajutat foarte mult domnul profesor Marcel Bunea şi domnul Mihai Şerbănescu.
Şi să ştii să asculţi. Deci să fii un învăţăcel pînă la un anumit punct. Foarte mulţi se revoltă: „Nu fac eu asta! Nu-mi trebuie mie asta! De ce să fac cum spune profesorul?” În primul rând trebuie să înveţi meşteşugul. Pictura este un meşteşug. Tehnica picturii e un meşteşug. Dar arta nu o poţi face decât dacă cunoşti meşteşugul. Din cauza asta eu sunt un pic docilă, un elev model: ce trebuie să fac, aia fac ; ce vreau să fac pe lângă, fac pe lângă, dar tema mea de atelier există.
În momentul în care ai mijloacele cu care să lucrezi poţi face orice.

V.M.
Şi să-i invităm pe cei care sunt interesaţi la Galeria Albă unde pot să-ţi vadă expoziţia şi sper că cei care vor intra în Galeria Albă vor putea să facă abstracţie de felul în care arată în momentul de faţă pereţii.

V.M.
Da. La fel ca în oricare alt domeniu al artei, această docilitate funcţionează până în momentul în care simţi că ai asimilat ceea ce trebuia, simţi că devii stăpân pe tine şi pe ceea ce ai cunoscut şi, mai mult decât atât simţi că ai început un drum al tău.


M.M.
Da. Mai este şi un alt lucru. Chiar domnul Mihai Şerbănescu m-a întrebat: „Dar tu când pictezi cu plăcere?” Eu chiar dacă fac un studiu, chiar dacă fac ceea ce m-a pus cineva să fac, îmi place foarte mult. Pentru că ştiu să mă adaptez. Poate e şi firea mea de Gemeni, poate empatia, nu ştiu. Dar îmi place ceea ce fac. Chiar dacă fac pentru o anumită temă. Mă transform, mă adaptez şi fac ca un lucru arid să devină un lucru frumos, un lucru poate chiar liric, chiar să aibă atmosferă, chiar daca este ... pur şi simplu... am desenat rindea, maşină de tocat sau ... ştiu eu. Dar poţi să-i dai o anumită atmosferă şi chiar să iasă frumos, indiferent de motivul de la care ai pornit. Pentru că, a spus demult şi o ştim demult, Da Vinci, natura este un lucru minunat şi tot ce există în jurul nostru. Aşa că poate să fie orice; e o formă, e un lucru pe care-l poţi reda. Indiferent că porneşte de la un WC, de exemplu. Am văzut pe TNT un artist care desena WC-uri. Bine, avea o motivaţie: prietenul lui se sinucisese în baie. Dar mie mi se spusese în Tonitza (liceul de arte) că acesta nu e un motiv pictural. Există multe motive şi poate tot ce e în jurul nostru este un motiv pictural. Depinde cum poţi să-l transformi şi ce rezonanţă are faţă de tine, ca pictor.

V.M.
Da, frumuseţea se regăseşte pretutindeni, trebuie numai să avem ochi ca să o descoperim. Maia, mulţumesc!

M.M.
Şi eu vă mulţumesc!


2001, Draperie , studiu, 50x70 cm, tempera pe hartie



 2001, Natura statica cu fier de calcat, studiu, 70x50 cm, ulei pe carton mucava



 2001, Natura statica cu samovar si mere, studiu, 100x70 cm, ulei pe carton mucava